Timp de nouă luni am lucrat cu un antreprenor în sesiuni de coaching și mentorat pe diverse provocări pe care le întâmpina… diverse și multe! Cu siguranță, pentru mine a fost cel mai lung și cel mai provocator proces avut cu o persoană. Scopul era ca aceasta să își dea seama ce o ține în loc, ce o blochează, de ce nu poate înainta și cum ar putea progresa pe drumul antreprenoriatului.
Aproximativ la fiecare trei săptămâni, la fiecare întâlnire apăreau alte provocări, alte cogniții și scheme necunoscute care rulau în minte. Gânduri mai mult sau mai puțin conștiente, unele de mult îngropate, care influențau comportamentele, emoțiile și deciziile luate atât în business, cât și în viața personală.
În finalul ultimei ședințe am auzit una dintre cele mai frumoase fraze: „Mihai, cred că nu mai am nevoie de coaching.” Apoi îmi mărturisește că procesul a fost mult mai greu decât credea, că a scos la iveală multe umbre din interiorul său, umbre pe care nu știa că le are, dar pe care acum le acceptă și le înțelege. Îmi spune că e timpul să pună în practică ceea ce a descoperit, să pășească spre viitor, fiind prezent și mulțumit cu sinele din prezent.
În acel moment ne-am strâns mâinile, am știut că procesul de coaching s-a încheiat și că acest antreprenor își va continua maiestuos drumul, cu dorință de creștere. Lucru pe care timpul mi l-a și confirmat.